Zaheu

 

Iubiti credinciosi si credincioase,

Citirea pe care am facut-o astazi este plina de invataturi, iar intamplarea povestita a schimbat total viata unui vames, despre care traditia Bisericii ne spune ca a devenit mai apoi episcop al Cezareii.

Pe scurt, aflam ca atunci cand Iisus mergand spre Ierusalim, trecea prin Ierihon, o multime de locuitori i-au iesit in cale. Un vames, pe nume Zaheu, care isi dorea sa-L vada pe Mantuitor, s-a hotarat sa se urce intr-un sicamor ce crestea pe marginea drumului, ca sa Il poata vedea. Spre mirarea vamesului, cand a trecut pe sub copac, Iisus a privit spre el si i s-a adresat pe nume, spunandu-i ca trebuie sa stea in casa lui in acea zi.

Iubiti credinciosi si credincioase,
Noi stim cu totii ca vamesii erau dintre oamenii cei mai dispretuiti de iudei, pentru ca lucrau pentru stapanirea romana si adunau taxe de la poporul iudeu. Intr-un fel, s-ar putea spune ca vamesul erau prototipul pacatosului, in acea societate din acea vreme. Totusi, acest pacatos a avut o mare dorinta de a vedea pe Iisus, si nu din simpla curiozitate, ci pentru ca simtea nevoia sa-si schimbe viata, desi nu stia exact cum, dar trebuia sa incerce ceva...
Si iata ca Zaheu isi da seama ca multimea este un obstacol pentru el, si pentru a-L vedea pe Iisus trebuie sa faca doua lucruri: intai, sa se desprinda de multime, iar al doilea sa urce in acel sicamor.
S-ar putea zice, ca planul lui Zaheu este valabil si in zilele noastre; pentru a ne apropia de Dumnezeu, trebuie sa avem grija sa nu ne pierdem in acea multime de oameni, ce alearga dupa ceea ce este "la moda" si pe care media o manevreaza dupa bunul plac, ci trebuie sa ne apropiem mai mult de cuvantul si invataturile lui Hristos, si pentru aceasta trebuie sa facem un efort, asemenea lui Zaheu, care a hotarat sa urce in acel pom.

Zaheu auzise cu siguranta despre minunile facute de Iisus, bolnavii pe care Acesta doar ii atingea si se vindecau, si multe altele, si desi era sanatos trupeste, isi stia sufletul bolnav si spera ca simpla vederea Domnului ii va face bine. Dar iata ca se intampla mai mult decat a sperat el: Iisus Isi ridica privirea spre el si ii spune pe nume.
Pentru ca acesta este adevarul-adevarat: Dumnezeu ne vede si ne cunoaste pe toti dupa nume, oricat de neinsemnati si de pacatosi am fi noi.
 
Iubiti credinciosi si credincioase,
Cu siguranta ca presedintele tarii, senatorii, si mai marii zilei nu ne cunosc pe noi pe nume; ba mai mult, poate ca nici presedintele companiei pentru care lucrati, nu va cunoaste pe dv. pe nume, dar asta nu are nici o importanta, atata timp cat stim ca Domnul ne vede si ne cunoaste, pentru ca El singur este scaparea si speranta noastra.

"Zahee, coboara-te degraba, caci astazi īn casa ta trebuie sa ramān".
Dar iata, ca Domnul nu numai ca i se adreseaza lui Zaheu pe nume, dar ii si spune ca TREBUIE sa ramana la casa lui, pentru ca asa cum promite in cap. 3 din Apocalipsa, Domnul bate la usa noastra, si daca noi ii deschidem usa, el va intra si va sta la masa cu noi. Usor de imaginat ce bucurie au adus aceste cuvinte lui Zaheu, care cu cateva clipe mai devreme nu stia nici daca va reusi sa vada pe Iisus, asa ca a coborat de graba din pom si a mers cu Domnul la casa sa. Iar Evanghelia ne spune ca lumea a inceput sa murmure; cum de intra Iisus in casa unui pacatos?
Unul dintre primele lucruri care i-a socat pe conducatorii religiosi ai vremii, a fost atitudinea Sa fata de pacatosi si faptul ca le vorbea, sau chiar ii tamaduia. Un fariseu n-ar fi intrat in niciun caz in casa unui vames, cu atat mai putin sa stea cu el la masa. Dar Iisus a facut aceasta, pentru ca spusese si in alte ocazii ca El nu a venit pentru cei drepti, ci pentru pacatosi. Si daca stam sa ne gandim bine, cine nu are pacate? Toti avem...si de aceea avem atata nevoie de El. Exista probabil oameni care se cred fara pacat; acestia sunt fariseii zilelor noastre... Sa ne ferim insa sa fim ca ei, ci sa ne vedem pacatele noastre, si sa ne intristam pentru ele, dar sa nu ne pierdem speranta, pentru ca Mantuitorul ne spune ca El "a venit sa caute si sa māntuiasca pe cel pierdut", adica nu a venit pentru cei multumiti de sine si care sunt convinsi de bunatatea si superioritatea lor, ci a venit pentru aceia care sunt constienti de pacatele lor si care tanjesc dupa mantuirea ce vine numai de la Hristos. Asemenea lui Zaheu, sa ne recunoastem si noi pacatele si asa cum s-a hotarat el sa intoarca impatrit celor pe care i-a nedreptatit, sa incercam sa ne rascumparam si noi gresalele prin fapte bune si milostenie.

Ce invatam deci de la Zaheu?
Invatam in primul rand, ca pentru a vedea pe Iisus trebuie sa ne ridicam de la nivelul la care suntem si din fericire exista multi pomi in care putem sa ne urcam.
Pomul rugaciunii trebuie sa il urcam in fiecare zi; Zaheu a vorbit cu Domnul si asa si-a recunoscut pacatele. Acelasi lucru il putem face si noi, rugandu-ne Domnului in fiece zi, cu toate prilejurile.
Citirea Scripturilor si participarea la slujbe sunt si ele mijloace prin care ne apropiem de Dumnezeu.
Pomul pocaintei si cel al rascumparari gresalelor ne asteapta si el; sa nu il ocolim dar. La fel si cel al milosteniei si al faptelor bune, fara de care Sfintii Parinti ai Ortodoxiei ne spun ca nu putem dobandi mantuirea.
Si daca El ne va vedea urcand acesti pomi, ne va spune si noua ca lui Zaheu, vino degraba ca trebuie sa raman in casa ta - in inima ta, in mintea ta, in sufletul tau.

In numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh,
Amin.

 

Predica la Duminica a 32-a dupa Rusalii (a lui Zaheu); Ev. Luca 19, 1-10

CUPRINS