
Sfantul
mare mucenic Gheorghe este unul dintre cei mai
cunoscuti si onorati sfinti ai crestinismului.
Cu
toate acestea istoria vietii sale este foarte putin
cunoscuta si multe legende avandu-l ca erou, au aparut de-a lungul timpului.
El este sarbatorit atat de Biserica Ortodoxa cat si de cea
Romano Catolica (fiind totodata patronul Angliei), imaginea sa fiind
intotdeauna asociata cu vitejia nemarginita si credinta in biserica crestina pana
la sacrificiu suprem.
Traditia
ortodoxa este ca Sf. Gheorghe s-a nascut in Capadocia
intr-o familie crestina, tatal sau fiind general roman, iar la varsta de 30 ani
Sf. Gheorghe a devenit la randul sau general in armata lui Diocletian. Sf.
Gheorghe s-a ridicat impotriva hotararilor anti-crestine ale Consiliului de la
Nicomedia (303), ceea ce i-a adus persecutii din
partea lui Diocletian. A fost chinuit in cele mai cumplite
chipuri, otravit si mai apoi decapitat.
Cercetarile
istorice mai recente par sa indice ca Sf. Gheorghe a
murit ca martir in Palestina la Diospolis langa Lydda cu putin timp inaintea
domniei lui Constantin.
Scrieri datand din secolele VI-VIII ale lui Teodosius,
Antonius si Arculphus vorbesc despre Diospolis ca loc de venerare a Sf. Gheorghe.
Faptul
ca Eusebius mentioneaza un martir necunoscut atunci
cand relateaza despre Consiliul de la Nicomedia, i-a facut pe unii teologi
timpurii sa creada ca este vorba despre Sf. Gheorghe.
De
asemenea, unii teologi au confundat pe Sf. Gheorge cu episcopul Capadociei,
Gheorghe care a trait mult mai tarziu.
O
popularitate imensa a capatat Sf. Gheorghe in
In
timpul cruciadelor importanta sa a crescut si mai
mult, existand relatari cum ca Sf. Gheorge a asistat la lupta de la Antioh din
1098.
Insemnele
Sfantului Gheorghe au fost introduse de Richard Inima de Leu, iar crucea Sf.
Gheorghe (rosie pe fond alb) a aparut pentru prima
data ca steag al corabiei "Lyme Regis" in 1284. Steagul actual al
Angliei (Union Jack) are la origine crucea Sfantului
Gheorghe.
In
credinta populara Sf. Gheorghe este asociat adesea cu
omorirea balaurului. Aceasta legenda dateaza din secolul XII si una din
variantele sale este "Legenda Aurea".
Se
povesteste cum un balaur imens si feroce a aparut
langa orasul Selena din Lybia. Locuitorii trebuiau sa-i ofere
zilnic oi pentru a-i potoli foamea, iar cand nu au mai avut oi, balaurul a
cerut pe fata imparatului. Atunci a aparut un
viteaz crestin care s-a oferit sa rapuna balaurul.
In
unele icoane timpurii fata imparatului este infatisata
in gura balaurului, in timp ce un viteaz cu o sulita se lupta cu acesta.
Dupa
ce a strapuns balaurul cu sulita tinarul a dus-o pe
printesa la palatul imparatului, care i-a oferit mana ei si jumatate din
imparatie. Viteazul a refuzat spunand ca mai are multe alte lucruri de
indeplinit in lupta sa pentru apararea bisericii si
ajutorul saracilor si nedreptatitilor; apoi le-a spus ca numele lui este Gheorge
si a plecat.
Misterul
si legenda care invaluie pe Sf. Gheorghe nu vor dispare
niciodata, la fel cum cauza sa nobila va genera intotdeauna admiratie si
respect.
Poate
cea mai corecta afirmatie despre el este aceea facuta
de un ierarh din secolul V: "Numele Sfantului Gheorghe este onorat de
credinciosii de pretutindeni, dar adevaratele sale fapte sunt stiute numai de
Dumnezeu".
In
ultima vreme, un numar de "slujitori ai bisericii romanesti", care au
colaborat cu regimul comunist, invoca scuza ca biserica ortodoxa a recunoscut
intotdeauna autoritatea statala si chiar Mantuitorul nostru ne-a spus sa dam
cezarului ce este a cezarului.
Nu
este pentru prima nici ultima oara cand oameni necinstiti scot din contextul
biblic citate si le sucesc pentru a-si justifica actiunile; in niciun caz un
slujitor al Bisericii, de la preot pana la patriarh, nu poate colabora cu o
autoritate care din totdeauna s-a declarat si s-a dovedit a fi impotriva
bisericii si a crestinismului.
Acesti
oameni batjocoresc cauza nobila a miilor de martiri care s-au ridicat impotriva
"cezarilor" si au preferat sa-si jertfeasca viata decat sa colaboreze cu autoritatile dusmane crestinismului.
Ar
fi interesant de stiut ce predica acestia in ziua de
23 Aprilie...
Pr.
Alecsandru