De la "Calvary Baptist" la "St. John Orthodox"

 

Prin anii '80, sotia mea si cu mine eram membrii ai bisericii "Calvary - Baptist", care la acea data avea o congregatie de aproape 3000 de credinciosi si era considerata ca una dintre cele mai "up-scale" biserici de pe coasta de Est.
Dispunand de resurse financiare deosebite, congregatia isi permitea sa recruteze cei mai renumiti pastori din America avand trei pastori angajati permanent, dintre care, cel principal, al carui nume nu vreau sa-l mentionez, era un orator innascut, cu un Ph.D. luat la una dintre cele mai mari universitati din tara.
Mergeam amandoi cu multa placere la Calvary si eram convinsi ca ne gasisem cea mai potrivita biserica, desi eu eram din parinti imigranti sarbi si fusesem botezat ortodox.
Cand o cunoscusem pe Julie, care era o tanara deosebita si provenea dintr-o familie americana instarita dar totodata foarte puritana, incercasem in cateva duminici sa o duc la cateva biserici ortodoxe. Din pacate insa, slujbele la care asistasem si mai ales predicile preotilor nu o impresionasera pe Julie prea mult, asa ca cedasem si incepuseram sa mergem la Calvary, unde serviciile tinute de pastorul principal, care asa cum am mai spus era un om extrem de cult si un excelent vorbitor, erau mult mai aproape de ceea ce astepta ea sa auda intr-o biserica.

Julie fusese aleasa in board-ul administrativ al bisericii si asa se face ca am aflat si cat era platit pastorul si pot sa spun ca am ramas uimit cand am aflat ca era peste salariul meu, care la acea data eram vicepresedintele unei companii destul de mari. Dar toata lumea parea sa fie de acord ca pentru a avea un pastor de talia lui, care atragea un numar atat de mare de membri (majoritatea oameni instariti), salariul era pe masura serviciilor sale.
S-a intamplat insa, ca la un moment dat sa apara ceva zvonuri cum ca pastorul ar fi avut o relatie extra-conjugala, pe care administratia le-a trecut pentru moment sub tacere, insa a angajat pe cineva sa investigheze aceste zvonuri. Cand au aparut insa dovezi clare care confirmau zvonurile, board-ul s-a reunit intr-o sedinta cu usile inchise si au luat in unanimitate hotararea.
Pastorul era plecat in acel moment intr-o excursie in Europa, iar la intoarcerea sa membrii din administratie l-au asteptat la aeroport, unde au inchiriat o sala separata pentru a se intalni cu el.
I s-au adus la cunostinta dovezile primite in urma investigatiei, pe care acesta nici ca a putut sa le conteste, i-au dat sa semneze o declaratie prin care isi recunostea vina si isi dadea demisia si l-au eliberat din functie pe loc. Dat fiind renumele bisericii, stirea a aparut in ziarele locale, ba chiar si la televiziune.

Julie, care avea conceptii intransingente asupra acestui fel de lucruri, a ramas profund deceptionata de asemenea comportament, asa ca am profitat de ocazie si am intrebat-o daca nu ar vrea sa mergem la o bisericuta ruseasca, unde auzisem ca tine slujbe un preot deosebit de bun si ea a acceptat.

Asa se face ca Duminica urmatoare, ne-am prezentat la acea biserica, ce se afla intr-un cartier mai indepartat, care fusese cu ani in urma locuit de emigranti rusi. Am avut placuta surpriza sa asistam la o slujba foarte frumoasa, tinuta de un parinte in varsta, care se numea Alecsandru. Julie era oarecum familiara cu ritualurile liturghiei ortodoxe, dar s-a nimerit foarte bine, ca in scurta predica pe care a tinut-o, parintele chiar a vorbit despre simbolismul liturghiei ortodoxe.
Astfel, el a explicat credinciosilor ce insemna Intrarea Mica, cand preotul iese prin usa laterala cu Evanghelia ridicata deasupra capului, Intrarea Mare, Jertfa, Invierea, etc.
Toate acestea au un sens si o simbolistica, a explicat parintele, si nu sunt o insiruire de ritualuri sau superstitii cum cred unii. Ne-a placut...
Asa ca am venit si in Duminicile urmatoare, cand parintele a vorbit scurt dar foarte clar despre alte lucruri importante, despre care nici eu ca ortodox, trebuie sa recunosc ca nu mai auzise.
Am aflat astfel despre Sfintele Taine, despre Ierugii, despre rolul icoanelor, care nu sunt simple picturi sau idoli cum se crede in lumea protestanta, ci ferestre deschise spre o alta lume, care au avut dintotdeauna un rol educativ, mai ales in vremurile in care Biblia nu fusese tradusa si poporul nu avea acces la ea si multe altele.
Pe Julie o interesau foarte mult invataturile parintelui, dar cel mai mult a impresionat-o cand ne-a vorbit despre rolul laicilor si al femeilor in Biserica Ortodoxa; parintele a vorbit si despre diaconitele de pe vremea Sfintilor Parinti.
Am mers cativa ani la rand la acea biserica, iar Julie care din fire este o femeie foarte generosa, a ajutat acea comunitate cu multe. Intr-o zi insa, parintele a anuntat ca in curand se va retrage in Wisconsin, unde cumparase cativa acri si vroia sa construiasca un schit.
Postul de preot paroh urma sa fie preluat de un tanar preot, Fr. John, care slujise pana atunci ca diacon cu parintele.
Ne-am intristat la inceput, dar am fost convinsi ca la un moment dat stafeta trebuie predata mai departe... Asa ca am continuat sa mergem la biserica si dupa retragerea parintelui Alecsandru, iar Fr. John s-a dovedit a fi un bun continuator al muncii incepute de Fr. Alecsandru.
Intr-o Duminica, am ramas dupa slujba sa mai vorbim cu Fr. John si am aflat de la el ca parintele se retrasese la schit cu preoteasa care era grav bolnava, pentru a petrece impreuna timpul ce-i mai ramasese acesteia.
Pentru prima data am auzit atunci ca Fr. Alecsandru fusese preot in Romania, unde fusese inchis de catre comunisti pentru ca vorbise impotriva guvernului si ca, in imprejurari pe care nu le cunosc, reusise sa scape de acolo. Parintele nu stia multe detalii, dar era sigur ca Fr. Alecsandru trecuse la viata lui prin multe greutati, dar cu siguranta ca acestea nu-i stirbisera din optimism, ba dimpotriva...

In drum spre casa, Julie imi spuse:
- Stii ce am observat in toti anii astia cat am mers la biserica aceasta? Preotul Alecsandru nu a vorbit niciodata despre trecutul si experienta sa, asa cum obisnuiesc pastorii protestanti...
Intr-adevar, si eu observasem cum predicatorii baptisti vorbesc intr-una despre ce li s-a intamplat lor, cum le-a vorbit lor Dumnezeu, ce sa faca, cum sa faca, cum sa invatam noi din ce au trait ei, s.a.m.d. Iar acest parinte, care trecuse prin atatea n-a vorbit niciodata despre experientele sale, chit ca vazuse si traise o multime de evenimente... Mi-a venit atunci in minte, acel cuvant pe care il stiam din tinerete si care se cheama "smernost" dar pe care n-am stiut sa i-l traduc lui Julie decat ca "humbleness" sau ca "meekness" dar cred ca smernost inseamna mult mai mult...

Peste cateva zile, Julie mi-a spus:
- Stii la ce m-am gandit? Tii minte cand parintele ne-a vorbit despre cununie, despre ce inseamna cand mirelui si miresei li se pun cununiile pe cap, despre sfintenia casatoriei, despre familie care trebuie sa fie ca o mica biserica, si toate cate a mai spus...
- Da, tin minte, spusei eu nestiind unde vrea sa ajunga.
- M-am gandit ca ar trebui sa ne cununam si noi asa... Sa mergem la parinte la schit si sa-l rugam sa ne cunune...
- Bine am zis, dar pentru asta, cred ca trebuie sa treci si tu la Ortodoxie, nu-i asa?
- Pai, care-i greutatea? zise ea. De fapt, cred ca am fost dintotdeauna ortodoxa, dar n-am stiut.
Am cazut pe ganduri si i-am multumit in sinea mea lui Dumnezeu. In atatia ani, nu indraznisem sa-i cer niciodata lui Julie aceasta, pentru ca ca ii cunoastem convingerile religioase si stiam ca vine dintr-o familie atat de strict protestanta... Dar uite, ca acum, mi-a propus chiar ea sa facem asta... Multe si nepatrunse sunt caile Domnului!

Asa se face ca peste cateva saptamani, am mers la schit la parintele Alecsandru si ne-a cununat in traditia ortodoxa. A fost una dintre cele mai inalte experiente sufletesti pe care le-am trait vreodata, dar pentru ca stiu ca nu am talente de scriitor, nici macar nu am sa incerc sa o astern pe hartie.
Cred ca sunt unele lucruri pe care se cuvine sa le pastrezi numai in suflet.

Matt Iovanovich